Home > Poesias > Càtzia Manna

Càtzia Manna

Arbèschidu est dae ora e paret sera,
sos èlighes e chercos in su monte,
che umbras, pigant subra s’orizonte,
dae sos truncos in sos gigantes;
mentres, nues nieddas e pesantes,
minetzosas cumparent in s’aera.

Pro custu die, s’incontru ant fissadu,
sos chi s’arte professant de Diana,
in ogni tretu, una figura umana,
si notat tra prantas e rocàrgios;
dae fusiles, canes e canàrgios,
su buscu est totu cantu inghiriadu.

Unu frùschiu lontanu, dat signale,
e comintzat terrìbile sa lota.
Sa badde, mesu dormida tremet tòta,
a sos gànnitos a boghes e sonos;
e sos isparos si sighint che tronos,
chi annùntziant mannu temporale.

Unu porcabru, arribat a sa posta,
pustis de àere fatu mannu giru,
comente lampu, partit unu tiru,
e a sa cursa sua, ponet frenu;
e sas fortzas furende·li s’alenu,
lu lassat rodulende a mesu costa.

It’allegria, ite cuntentesa,
a su porcabru mortu, ca est de usu,
lu ruspint e li ponent sos pees susu;
leges de binchidore pro su bìntu,
pro chie, no at pòdidu s’istintu,
a li dare, in sa cursa, sa sarvesa.

Gasi, Sardigna cara, pares tue,
comente sos porcabros, persighida,
chie t’est abergende sa ferida,
chie t’est dende su corpu mortale;
pòvera! t’ant tratadu semper male,
sos catziadores mannos de aterue.

Iscampu chirca, non curras in vanu,
in su caminu, de fronte a sa morte,
mustra coràgiu, no ti fatzant corte,
comente a oe, chelos iscurosos,
ma, pro sos fìgios tuos operosos,
arbescat luminosu, su mangianu.

Bernardu Zizi

Advertisements
Categories: Poesias
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: